Emotii, zambete, lalele, ciocolata, verde, leagan, ploaie, pitici, vise, nou, iarasi zambet - asta este viata mea. Dar viata oamenilor e plina de oameni care se convertesc zi de zi la noi credinte pentru a indeplini noul.Cei mai multi traiesc pentru acum, promit pentru maine, iar daca obtin azi ce le era cuvenit poimaine, fac sa dispara promisiunea de maine fara pic de emotie. Cei mai putini aleg sa nu promita, iar acestia nu primesc nimic. Dintre cei ramasi, putini sunt aceia care isi dau cuvantul pentru azi, desi ieri si-au incheiat misiunea (aici ma inclin).
Rostim de prea multe ori "Te iubesc!" si de tot atatea ori uram, fara sa ne gandim ca nu reactioneaza in nicio combinatie de dozaj. Oferim unui prieten in semn de afectiune flori dezradacinate in buchete colorate, dar culoarea se pierde dupa cateva zile si sunt aruncate la gunoi. Unde-i prietenia? Probabil in scurta viata a florilor ce vor creste din acelasi pamant.Pe cei care ne-au spus adevarul ii consideram cei mai mari dusmani, fara sa ne gandim ca odata le-am zis cuvintele dintre ghilimele. Daca prietenii nostri primesc flori fara viata, atunci dusmanilor ce le oferim? Un om destept spunea odata ca indiferenta este darul potrivit pentru un dusman. Dar odata alunecam in groapa si ne mai ramane doar o mana cu care tragem viata de pe marginea pamantului; suntem disperati. In momentul ala un dusman vine si ne intinde mana lui. Inca ma gandesc ce facem: i-o dam pe-a noastra si ne salvam sau preferam sa-i dam si ultimul orgoliu si sa disparem? Daca ma intreb pe mine ce as face, mi-as raspunde ca eu cu siguranta as muri pentru ca nu am dusmani. De ce? Pentru ca in viata mea "puf" se scrie cu 3 de f.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu